Prima menţionare a Tîrgşorului Vechi ca localitate este într-un hrisov din 6 august 1413 dat de Voievodul Mircea cel Bătrân ce cuprinde acordarea unor privilegii domneşti negustorilor. Cu aceasta începe perioada de înflorire a cetăţii Tîrgşor. Construit pe o movilă naturală, străjuită de ziduri puternice şi înconjurată de râul Leaota, oraşul era un bun adăpost pentru domnitori, boieri şi negustori. Însemnătatea lui a crescut datorită poziţiei sale pe drumul comercial ce lega Braşovul şi Europa Apuseană de Constantinopol, determinând voievozii să construiască aici o curte domnească.

Tîrgşoru Vechi, reşedinţă a domnitorilor munteni şi vechi centru urban, s-a impus atenţiei istoricilor şi arhitecţilor prin importanţa monumentelor sale încă de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea.Ansamblul monumentelor târgşorene a intrat în literatura de specialitate prin intervenţiile lui C.C. Giurescu care, în 1924, atrăgea atenţia în Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice asupra interesului prezentat de obiectiv ca şi asupra pericolului de degradare ce le ameninţa; Pe locul satului Tîrgşoru Vechi s-a aflat în evul mediu oraşul Tîrgşoru Vechi, din care s-au mai păstrat doar ruinele a trei biserici.